O zi de primavara innorata si totusi, o zi perfecta.
O fereastra deschisa prin care intra miros de bine.
O cafea tare cu miros de liniste si o carte buna, o carte absoluta.
Un om cu sufletul neutru, un om prin al carui trup au incetat sa mai treaca fiori, iar timpul pare ca se scurge ocolindu-l. Vazut din exterior pare un om trist sau, chiar mai rau, un om sters.
De fapt, el este intrchiparea starii de bine, dar oamenii, incapabili de analize profunde, il catalogheaza ca fiind trist. Cat de tristi sunt ei de fapt, neintelegand ca fericirea este rezultatul lucrurilor simple!
Este pentru prima data cand vad un om atat de calm si de fericit; ma incerca un sentiment placut la gandul ca sufletele ni se confunda....
