Da, sunt fericita! Nu stiu daca fericirea mea se naste din voluptatea tristetii sau din zambetele nascute din lacrimi, nu stiu nici ce e fericirea adevarata, nici cum s-o ating; nu stiu sa fiu perfecta, nu stiu nici daca perfectiunea se atinge, stiu insa ca se traieste...se traieste in cel mai imperfect context, in cel mai imperfect mod si in cea mai imperfecta stare, si asa, in cel mai imperfect fel, fara sa stiu daca fericirea ori perfectiunea exista...sunt perfect fericita. Sunt fericita cand ma privesc dezbracata de orgoliu si sperante, sunt fericita cand ochii sai ma mangaie cu cea mai imperfecta privire umana, sunt fericita cand trag vantul rece in piept si realizez ca traiesc, sunt fericita cand lacrimile imi ajung de pe obraj in coltul gurii si nasc zambete sarate, sunt fericita cand am in inima povesti adevarate mai frumoase decat cele scrise cu cerneala artificiala, sunt fericita cand sufletul meu pasteaza iubirea indiferent de forma ei....sunt fericita si zambesc, chiar si atunci cand simt cutite in inima, sunt fericita ca le simt cum imi sfarteca bucati din suflet, sunt fericita cand sarut cu patos gura durerii, sunt fericita cand imperfectiunea imi da iluzia bucuriei pe care gandul la perfectiune mi-o fura. Sunt fericita cand respir sentimente umane....
