marți, 9 aprilie 2013

Despre suflete si dependente...

Oamenii vin si pleaca din viata noastra de parca ea ar fi o gara... E foarte greu sa te rupi de momente din realitate si sa le transformi in amintiri, e si mai greu sa faci lucrurile astea atunci cand nu vrei. Nu e ca si cum, atunci cand oamenii pleaca din viata ta, un loc ramane liber pentru a fi umplut de catre altcineva, nu! locul ala ramane gol definitiv, iar cu cat lucrurile astea se intampla mai frecvent, cu atat noi, persoanele ramase, riscam sa devenim goale pe dinauntru. Trebuie sa existe o reteta din care sa invatam sa alegem persoanele de care avem cu adevarat nevoie acolo, in sufletul nostru, pentru a le pastra pentru totdeauna...altfel exista trista posibilitate sa traim uscati de amintiri, precum niste stafii, iar asta nu e viata!!! 
Oamenii au nevoie de oameni, suntem dependenti de sufletele din jurul nostru, ne tragem seva din ele si cand ele pleaca, sufletele noastre raman infometate, iar foamea de afectiune este teribila... avem nevoie de caldura inimii celorlalti precum avem nevoie de aer.
Astazi am invatat ca unele suflete sunt capcane, capcane de care trebuie sa ne ferim cu indarjire; mai ramane sa invat sa ma feresc de acestea si sa am grija sa-mi las propriul suflet langa persoanele ce il pot lasa sa zboare, iar atunci cand ii este greu sa-i fie alaturi, sa nu-l lase sa cada, ci sa-i calauzeasca zborul...