Vesnicia e pe buzele tuturor, in special pe buzele naivilor care au impresia ca, daca definitia ei e universal acceptata, devine- automat- si general valabila. Prostii! Probabil ca ar trebui ca fiecare sa ofere o definitie "personalizata" vesniciei, caci nu e deloc fair sa ne folosim de cuvinte mari, cand noi suntem incapabili de maretie, cand noi suntem limitati de vreme, cand sufletul nostru e puternic incatusat de insasi natura sa.
Vesnicia ta cand expira?! Cat inseamna pentru tine "totdeauna"? Si, mai ales, cand iti dai seama ca atemporalitatii tale i-a sosit ceasul, ca "a expirat", ca "i-a trecut vremea"? 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu