In sfarsit, dupa saptamani lungi, pierdute aiurea, am impresia ca mi se intampla ceva bun... am renuntat sa mai cred ca am nevoie de cineva care "sa-mi ridice si sa-mi sustina" moralul si mi-am dat seama ca am facut un lucru foarte bun si util; pe oameni nu te poti baza niciodata; probabil tu insuti esti singurul om in care merita sa crezi cu adevarat si in fata caruia te poti simti liber sa indepartezi barierele pt. "protectia sufletului".
Zilele acestea, desi cu siguranta nu au parut asa, au fost printre cele mai frumoase pentru mine, pe anul acesta. Mi-am dat seama ca m-am reindragostit, ca s-a reaprins o flacara care, de fapt, niciodata nu a fost stinsa complet; am reusit din nou sa pierd controlul asupra mea si sa ma las purtata, pentru a nu stiu cata oara, de vraja sa. Am realizat ca mi-a lipsit ingrozitor si, desi l-am parasit, el m-a primit inapoi cu bratele deschise si mi-a creat aceeasi stare, unica si inegalabila... probabil nici 100 de ani de vacanta nu ar fi reusit sa ma elibereze de stres si sa ma relaxeze atat de mult cum au reusit, in doua ore, un antrenament si, mai apoi, un meci.imi era asa de dor de Handbal...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu